Are you an Angel or a Devil?


 
AcasaFAQCautareInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 Amintirea ploii

In jos 
AutorMesaj
Ada
Admin
avatar

Mesaje : 294
Data de inscriere : 07/05/2011
Varsta : 21
Localizare : Acasa[:*]

MesajSubiect: Amintirea ploii   Dum Mai 08, 2011 10:22 am

Deci, spun din start eu nu pun cratima ci " ' " .
Asa deci mam gandit sa fac un fic. Primul capitol lam mai postat pe un forum...bla bla bla
Astept critici dure. Orice sfat este bine primit. Daca nu am minimum 3 comuri nu primiti nexr'ul. Sa no mai lungim.

So:



Capitolul 1

''Dintr-o data norii plumburii maniosi impanzira cerul orasului rapus de arsita nefireasca a sfarsitului de primavara. Dar ce mai e firesc azi…? Nu ar fi mai precaut sa dau o fuga pana acasa sa-mi iau umbrela?, ma gandesc, dar renunt rapid la idee, incurajandu-ma ca poate e doar o iluzie, ca poate nu vad bine, ca ma insel cand simt prezenta ploii la orizont.

E timpul sa parasesc incinta in care ma aflu si constat deloc surprinsa, ba chiar usor amuzata, ca fantasma ploii devenise intre timp o realitate. Aveam doua posibilitati, fie sa raman acolo, fie sa infrunt dezlantuirea naturii. Cum perspectiva ramanerii in acel loc nu ma incanta prea tare, am ales varianta curajoasa, aceea a unei plimbari inedite sub stropii binefacatori ai ploii de mai. Si iata-ma in postura mult visata, si anume de a aplica sfaturile din articolul de azi si de a gasi placere in fiecare aspect al vietii mele, nuante si culori noi, de a incerca o perceptie noua a lucrurilor banale ce'mi caracterizeaza existenta. Si ce poate fi mai banal decat o ploaie de mai? Una de iunie, imi veti spune, si cu siguranta va voi da dreptate.
Pentru o clipa am simtit ca lumea e a mea, singura pe strazi m'am bucurat de mangaierea catifelata a fiecarui strop ce'mi atingea cu inocenta fata, parul, camasa, am traversat fara sa'mi pese de consecinte fiecare balta ce'mi aparea in cale, mi'am simtit picioarele jilave in pantofii decupati si primul impuls a fost sa ma descalt, dar ar fi insemnat sa merg prea departe cu experimentul. Mirosea a curat, anticipatia schimbarii ma cutremura, puteam lesne intui ca nimic nu va mai fi la fel, ca vine nu doar vara si si o noua etapa a vietii mele. Am lasat ploaia calda de mai sa'mi curete sufletul, iar in final sa-mi deseneze un curcubeu.''
Cred ca va intrebati cine sunt nu? Sincer nici eu nu stiu, ce stiu e numele Sakura, Sakura Haruno. Cum puteti vedea viata mea e complicata, e ca un puzzle incomplet, dar ce sa'i faci? Nu are rost sa cauti piesele lipsa iti pierzi timpul, v'a trebui sa lasi timpul sa le gaseasca.
Merg. Unde? Nu stiu. Stiu ca ma'm trezit cu un scop azi dimineata, un scop pe care nu mi'l mai amintesc. Acum ma aflu in Tokio. Un oras mare, foarte mare pot spune, multa galagie, multe injuraturi si un trafic infernal...Nai ce'i face, oameni din ziua de azi se grabesc, nu au timp sa priveasca in stanga si'n dreapta macar pentru cinci secunde pentru a admira natura. Dar le pasa? De ce se grabesc? Ce natura? Astea sunt intrebarile care ma macina, dar va voi raspunde cat pot de sincer. Ei, oameni astia merg la munca si nu le pasa daca polueaza natura sau nu. Si de aia sunt eu unde sunt, merg la munca. Oribila mea munca. Toti imi spun ca ce fac e minunat, e minunat sa'i ajuti cu sfaturi pe alti, dar ce primesti in schimb? Nimic. Sunt redactor sef la un cotidian. Mda apare zilnic stiu. Nam timp de nimic si de nimeni , doar de munca. M'am saturat. Toti au uitat de mine! Toti!
Va intrebati de familie? Da am una sau aveam nici eu nu sunt sigura. Actual am un frate care deabea tinem legatura, patru matusii, Doamne cat le iubesc... so crezi, trei unchii si noua verisoare parca... De ce iam enumerat? Pai de cand au murit parinti si sora mea mai mare nu mai mia pasat, aproape toti s'au dus de la mama la fica, de la bunic la nepot.
Viata mea e una modesta, dupa cum vad eu lucrurile, dar daca imi intrebati ''prieteni'' ei va vor spune ceva de genu: ''Wow aici e paradis nu gluma!'', mda ''paradis'' din parti, dar daca ei asa vad lucrurile nam dreptul sa ma bag.
Iubit? Prieten? Amic? Animal de companie? Am, toti termeni de mai sus sunt ce'i mai potriviti pentru Dirk. El, iubitul meu scump si drag nu e nimic altceva decut un afemeiat si jumatate. Nici nu stie sa se comporte cu o femeie da mite. E frumos nam ce spune, dar nu ma atrage. De ce nu ma despart de el? Hm... buna intrebare, poate pentru ca nam timp! Hhh servici nenorocit, pff. Daca ma supar o data imi dau demisia nu gluma, o demisie cu scandal. Dauo in colo de treaba, sanatatea si nervi mei sunt in joc decat asa zisul meu loc de munca...
- Sakura, asteapta! Nu auzi ca te strig? Sakura! ma striga o voce cunoscuta. Incerc sa meditez la aceea voce. Si pac, sunt trezita la realitate de catre palma scumpei mele prietene Hinata, dar ce mai palma mia lipito bine de tot. Cred, nu cred sigur a lasat o urma destul de frumoasa pe pielea spatelui. Incetul cu incetul durerea se amelioreaza, iar caldura urmei incepe sa iti faca ''treaba''.
Ma intorc buimaca cu fata ingrozita de ce va urma. Ma uit la Hin, intre timp imi pregatesc cel mai dulce zambet pe care il am in arsenal si il arat. Expresia fetei fetei era aceasi, nu se schimbase nici un pic. Mda se pare ca na mers asa cum am sperat. Mai avea umpic si ma omora la cate privirii imi arunca, sa nu credeti ca priviri pline de dragoste, nu nici vorba privirii ucigatoare. Auci asta a durut, hai Sakura spune ceva, fata aia e obosita, tu nu ai fost atenta si acum tu o sa primesti ''pedeapsa''.
- Buna dimineata, Hin! o salut eu cu ditamai zambetul pe fata, daca mai stau asa cred ca mi se rupe falca, ahh ce ma doare. Hinata era o fata minunata, avea ochi lila si un par lung pana la solduri de culoare neagra cu reflexi move, iar corpul, ai ai ai ce mai forme! daca nu asi fi fata masi da la ea.
- Nici un ''buna dimineata'' sti cat am alergat dupa tine? Nu, nu sti pentru ca scumpa mea prietena are mai nou casa pe Marte, ma dor picioarele ingrozitor. Hm... Hinata? E dusa, va spun din prima. Se supara repede la comanda nu gluma asa ca ai grija ce spui ca o incurci, se pare ca eu spun eu aud...
- Imi pare rau! Nu te'am auzit. Hai sa mer...
- Nu mai auzit? Phfiu, o sa mi'o platesti tu mai tarziu, hai la munca. Oops am uitat sa va spun ca eu si Hin lucram in acelasi loc si in acelasi domeniu...
- In sfarsit suntem de acord. o aprob eu pe fata
O iau pe bruneta de mana si incep sa o studiez din mers. Se pare ca e imbracata la costum. Ciudat face asta doar la ocazi speciale, dar in fine. Nici nu arata de douazeci si trei de ani mai de graba de optsprezece. Era asa frumoasa in comparatie cu mine. Eu? Eu nam nimic frumos. Arat ca o oaie tunsa cheala. Par roz, cum lam optinut? Simplu de la natura. Ochi verzi nimic special, forme? Nam. Bine, bine am... ma bateti prea mult la cap. Am forme bine? Am si eu acolo niste sani si un posterior de ''moare'' lumea. Mda asa ziceam si eu. Firea? Wow, nu ma provoca ca iese urat. Virgina? Sunt. Si sper sa raman asa. Va intrebati cum de mai sunt la varsta asta? Pai pur si simplu nu ma atras nici un baiat. Sunt mai mica decat Hinata cu un an. Mie ca o sora. A fost, este si va fi cea mai buna prietena a mea, dintre toti numai ea si'a amintit de mine. Ne cunoastem de saptesprezece ani.
- Sakura! Pamantul catre Sakura! Unde mergi? Am ajuns. imi zice Hinata traganduma spre firma. La cat de aeriana sunt ma puteam duce si pana in America cu pejosul daca nu ma trezea bruneta.
Era o cladire mare, asa mare. In totdeauna ma uitam ca la felul douazeci, si tot nu imi venea sa cred ca sediul unde lucrez este asa de mare.
Zeci de angajati roiau pe langa mine si bruneta, salutandune apoi plecand inapoi la treaba lor.
- Buna Sakura, ce faci? Bine sanatoasa? Vezi ca te cheama sefu. ma informeaza una din secretare.
- Buna Karin...Da merg acum. ii zic eu pe un ton ''lasama ca sa te las''
- Hai grabestete, vezi ca e cam....Ma apuca rasul. Doamne ce mai am acum? Ha ha ha! Se pare ca si fix deci ma apuca. Fata se opreste si se uita la mine cu niste ochi bulbucati. Ah! am uitat ca nu'i place so o intrerupa cineva. Uff sai fie de bine.
- Scuze Karin, continua. o indemn eu.
- Merci Sakura, cum spuneam seful e cam fericit, mult prea fericit ai grija ce faci si ce spui ca nu avem chef sa nu ne mai mareasca salariu. Tot ce am inteles de la roscata a fost bla bla bla si cum? Serios acum, nu ii pasa ei de ceilalti, ii pasa numai de ea. Si mai vrea si marire? La cat il stoarce de bani pe sefu vrea si marire pitipoanca. Ma uit la ea si o studiez din cap pan'picioare. Doamne cu ce era imbracata! Avea un corset te de dureau dinti si o fusta mini, dar nici mini nu era, era prea scurta prea mini ii se vedea tot. Ii zambesc, iar apoi ma intorc cu acelasi zambet fals si plec lasando pe roscata cu ochi in soare. Cat nu o pot suferi! Sper si sigur am dreptate ca sentimentul este reciproc.
Ma indrept spre biroul sefului, biroul sau se afla pe un hol lung si nu prea luminos. Seful era un barbat minunat. Un brunet bine facut, cu ochi negri ca cel mai intunecat abis. Cum il cheama? Hm... nici eu nu mai stiu... parca ceva cu -a- sau -b-, a da il chema Itachi Uchiha. Bine ca mi'am amintit ca altfel ma faceam de cacao. Ma intreb ce am azi...
Ajung in fata usi biroului sau. Bat hotarata de trei ori in ea. Deschid usa si imi bag mai intai capul, iar apoi restul corpului.
- Mati chemat? zic eu. Doamne ce intrebare stupida, logic ca ma chemat ca nu veneam eu aici de buna voie si ne silita de nimeni.
- Da Sakura te'am chemat, ia loc te rog. spune Itachi. Iau loc frumusel si ii zic sa imi spuna de ce ma chemat ca fierb aici. Brunetul rade, iar apoi imi spune pe un ton serios. Tin sa te anunt ca fratele meu va sta la mine o bucata de timp, asa ca sper sa'i arati orasul. Si ce imi pasa mie ca fatisu vine sa stea cu el?
- Aa... domnule nu pot, am atata treaba si sincer nam chef sa fac pe dadaca. Eu si gura mea mare!
- Sakura, Sakura, Sakura nu trebuie sa vrei, trebuie sa faci si nu este o rugaminte ci un ordin. incheie brunetul
- Da sefu am inteles. zic eu pe un tot posomorat. Mai degraba asi sta cu Karin decat cu un pusti.
Il intreb daca mai e ceva, iar acesta imi raspunde negativ spunand ca pot pleca. Ma intrept spre usa plictisita si cand pun mana pe clanta pregatita sa'o deschid vocea sefului se aude in incapere.
- A da, rozalio fratele meu vine maine pe la ora doua. Vei merge sa'l iei de la aeroport. imi spune el poruncitor. Ah cat urasc cand face asta. Poti pleca.
Bucuroasa ca am scapat, deschid usa cu incredere si ies afara, dar nici nu ma bucur de ''libertate'' ca il aud pe brunet striganduma.
- Of, ce mai vrea acum. imi spun mie, iar apoi ma intorc si deschid usa fara a mai bate din nou. Pai logic am intrat o data am iesit asa ca nu mai trebuie sa bat in saraca usa, logic nu? Cand intru il vad asezat pe scaunul din fata biroului si ii spun pe un ton de ''iasi dracu campi ca ma plictisesti'' zic:
- Da, Itachi ce mai e? e prima data cand ii spun pe nume si sincer nu suna asa de rau.
- Ai liber doua luni de la munca. Aleluia! Ma ascultat cineva acolo sus! Dar, continua el... de ce trebuie sa existe un ''dar''? Dar sa nu crezi ca o sa'ti faci de cap nu, o sa stai cu fratele meu. Vei sta impreuna cu el la vila mea de langa coasta de est.
Stai ca nu mai inteleg nimic! Cum? Sefu imi da liber? Tare! Dar se pare ca exista un ''dar'' vrea sa stau in ditamai viloiu cu fratisu...hm inteleg. Se pare ca e bine de mine, deci si prin urmare ii iau doua, trei jucari pustiului, iar apoi il bag la somn.
- Intrebari? zice brunetul
- Da una. Cati ani are pustiul? zic eu. Itachi incepe sa rada zgomotos. Ce? intreb eu iritata de rasul sau de mai devreme.
- Nu e pusti, parca ai fi Karin Sakura, e barbat in toata firea. Are douazeci si patru de ani rozalio. Tu ce credeai? intreaba el stergandusi lacrimile de la atata ras.
Nu mai spun nimic. Cum? Douazeci si patru de ani. Serios? Nu imi vine sa cred, iar eu ma gandeam sa'i iau o masinusa nu daia cu motor de motor daia de plastic. Se pare ca mam inselat rau de tot. Ma intrept spre usa fara a mai saluta sau ceva. Ies. Pai daca sefu a spus ca am liber asta inseamna ca pot pleca. Ma intrept cu pasi marunti catre biroul meu, imi iau de acolo haina si geanta imi salut toti colegi dupaia ies afara.
Incep sa ma misc, directia era una sigura si precisa la fel ca celelalte, parcul. Stiu sigur ca acolo pot medita cat doresc fara a fi intrerupta.
Ajung acolo, ma pun pe cea mai libera si apropiata banca pe care o vad. Uf daca stiam ca voi merge la munca pentru asta mai bine nu mai mergeam deloc, nu ma udam din cap pana'n picioare din cauza ploii si nici nu ma sculam din pat. Mai e si ''pustiul'' ala de care cica trebuie sa am grija. Chiar daca mergeam la serviciu sau nu tot trebuia sa fiu bona tipului aluia. Dadaca scrie pe mine. Stai, pauza, stop, trebuie sa stau in aceeasi casa cu un baiat. Da Doamne sa fie frumos, sa'l fi facut masa frumos. Mda in visele tale Sakura in visele tale...
Chiar atunci ma trasni o idee. Si imi scot telefonul si incep a scrie un mesaj. ''Isi dau papuci Very Happy'', si caut in agenta numarul lui Dirk, ci dau expediere.
Ce ma apucat? Oi fi eu nebuna, dar daca baiatul ala e frumos asta inseamna ca trebuie sa fiu libera. Mesajul lui Dirk nu intarzie sa apara, iar continutul lui ma lasa masca, scria un simplu ''bine Smile''. Poate sunt eu dusa, nu ca nasi fi, dar credeam ca va reactiona urat cu injuraturi sau altceva.Mda...se pare ca in ultimul timp ma tot ''insel''.
Ies din starea de meditatie si incep sa ma uit in jurul meu. Oamnei, oameni fericitii. Persoane care au iesit cu familia, prieteni in parc. Natura, ce frumosa e, ce aer curat, ce admosfera . E placut sa te simti asa euforic. Imi ridic capul si observ in dreapta o multime de nori pufosi care iau forma lucrurilor de zi cu zi, iar in partea stanga o multime de nori cenusi care devin din ce in ce mai gri. O sa ploua. Cat imi place ploaia, o ador. Incep sa zambesc, un zambet sincer. Ma bucuram.
Mici picaturi isi fac simtita prezenta. Incetul cu incetu ploaia ce intetea, iar oameni isi cautau un loc unde sa se adaposteasca, doar eu am ramas neclintita. Nu ca ar fi fost pentru prima oara, dar imi placea si speram sa simt stropi de ploaie mereu pe pielea'm fina. Ma simteam minunat, eram pe culmile extazului, acum stiu sigur ca intrasem din nou in aceea stare de euforie. Ploaia ma facea fericita, imi dadea speranta, stand in ploaie ma simteam ca acasa.


Ultima editare efectuata de catre BabyDoll in Dum Mai 29, 2011 9:29 am, editata de 1 ori
Sus In jos
http://angelordevil.forumz.ro
Damonaddicted
Moderator
avatar

Mesaje : 77
Data de inscriere : 07/05/2011
Varsta : 22
Localizare : somewher in this world:)

MesajSubiect: Re: Amintirea ploii   Dum Mai 08, 2011 10:39 am

eu nu ma pricep la ficuri deci n-am ce sa critic:))
u stii k am inceput un fic...LoL lol!
deci...n-am ce sa-ti mai spun k eu deja l-am citit..de 2 ori:))
e mrf...astept al doilea capitol Smile
Sus In jos
https://www.youtube.com/user/jessicabiel3?feature=mhum
The Role Model
Membri apreciati
avatar

Mesaje : 219
Data de inscriere : 29/05/2011
Varsta : 28
Localizare : București

MesajSubiect: Re: Amintirea ploii   Mier Iun 01, 2011 2:34 am

Ideea e interesantă, privești povestea din Naruto dintr-o altă perspectivă și are potențial fic-ul, dar faci o imensă greșeală: redactarea. De vreo două ori mi s-a întâmplat să nu-mi mai dau seama dacă ce scrie e ce zice personajul sau ce gândește. Am recitit de vreo trei ori același cuvânt din cauză că era typo și nu prindeam la ce cuvânt face referire. E singurul sfat pe care ți-l pot da, nimic mai mult: fii mai atentă cum scrii. Și fic-ul o să iasă bine. Multă baftă Smile
Sus In jos
http://evidenttotrolemodelism.wordpress.com
Bomboni
Membri apreciati
avatar

Mesaje : 49
Data de inscriere : 29/05/2011
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Amintirea ploii   Mier Iun 01, 2011 5:21 am

Deea tu chiar ai talent, dar vad ca scrii prea repede si ai niste greseli de ortografie, sau mai mananci niste litere.

Ideea chiar e draguta:D
Sakura la 20 si ceva de ani :...Eeee. E ceva mai nou:*
Sus In jos
Ada
Admin
avatar

Mesaje : 294
Data de inscriere : 07/05/2011
Varsta : 21
Localizare : Acasa[:*]

MesajSubiect: Re: Amintirea ploii   Mier Iun 01, 2011 6:04 am

Merci pt sfaturi:) O sa am grija de acuma. Si tot de acuma voi pune gandurile in ghilimele, o sa fie cam greu

_________________Semnatura_________________
” Zambeste celor care te urasc sa simta ura ta!”

“Zambeste celor care te iubesc sa simta dragostea ta!”

“Iar daca intr-o zi cel pe care-l iubesti te va trada zambeste sa simta indiferenta ta!”



[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Sus In jos
http://angelordevil.forumz.ro
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Amintirea ploii   

Sus In jos
 
Amintirea ploii
Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Muzica ploii

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Are you an Angel or a Devil? :: Fan zone :: Fiction :: Naruto-
Mergi direct la: